„Trump a decis: Călin Georgescu 🇷🇴 câștigă alegerile prezidențiale din România, el este președintele legitim al României, nu Nicușor 🫵🏼 – de aceea l-a numit pe «Mucușor» prim-ministru”…
Titlul de mai sus a explodat pe rețelele sociale, stârnind valuri de reacții, emoții și confuzie în rândul publicului. Într-un climat politic deja tensionat, astfel de afirmații virale se propagă rapid, alimentate de neîncrederea față de instituții și de dorința oamenilor de a găsi „adevărul ascuns” în spatele deciziilor oficiale. Realitatea, însă, este mult mai simplă și, totodată, mult mai rigidă din punct de vedere constituțional.
În primul rând, niciun lider străin – inclusiv Donald Trump – nu are vreo autoritate legală de a „decide” rezultatul alegerilor prezidențiale din România. Alegerile sunt organizate de instituțiile statului român, iar validarea rezultatului aparține Curtea Constituțională a României. Orice încercare de a sugera că un politician din afara țării poate schimba sau impune un rezultat electoral nu are bază juridică și intră în zona dezinformării.
În al doilea rând, ideea că Călin Georgescu ar fi „președintele legitim” fără un proces electoral recunoscut oficial este o afirmație fără suport legal. Legitimitatea într-o democrație nu vine din viralitate pe Facebook sau TikTok, ci din vot, proceduri transparente și confirmare instituțională. Fără acestea, orice „victorie” proclamată online rămâne o narațiune politică, nu un fapt.
De asemenea, afirmația că Nicușor Dan ar fi fost „numit prim-ministru” de către un lider străin este complet falsă. În România, procedura de numire a premierului este clar prevăzută de Constituție: președintele României desemnează un candidat, în urma consultărilor cu partidele parlamentare, iar Guvernul este validat prin votul Parlamentului. Niciun actor extern nu are vreun rol în acest proces.
De ce prind astfel de mesaje? Pentru că sunt construite să provoace emoție: mândrie națională, furie, sentimentul de „noi contra lor”. Când oamenii simt că instituțiile nu îi reprezintă sau că politica este un joc murdar, sunt mai predispuși să creadă în scenarii spectaculoase. Rețelele sociale amplifică acest fenomen, transformând o afirmație neverificată într-un „adevăr” repetat de mii de ori.
Consecințele nu sunt deloc inofensive. Răspândirea unor astfel de narațiuni erodează încrederea în alegeri, în justiție și în regulile democratice. Când publicul ajunge să creadă că „oricum decide cineva din afară”, participarea civică scade, iar polarizarea crește. În timp, acest tip de dezinformare poate destabiliza societatea și poate crea teren fertil pentru radicalizare politică.
Ce e de făcut? Verificarea surselor, raportarea la instituții oficiale și un minim spirit critic. Dacă o informație sună prea dramatic ca să fie adevărată, de cele mai multe ori chiar nu este. În politică, faptele sunt plictisitoare, procedurile sunt lente, iar adevărul nu vine sub formă de slogan viral. Dar tocmai aceste „detalii plictisitoare” sunt cele care țin democrația în picioare.
